The bitter the better sau cum un pic de amaraciune nu strica

Relatia mea cu cafeaua nu-i una deloc noua – am impresia ca am baut-o dintotdeauna. Cu laptele mamei sigur nu am primit-o, dar totusi are inceputuri vechi cat haul si paraul. Apropo de parauri, parca vad cum curge agitat unul cu toata cafeaua care a trecut prin mine. Si inca unul cu cea care e in mine acum. Ei, si deja al treilea cu cafeluta care tot prin mine va sfarsi. Ma leaga de licoarea asta dupa care tanjesc mai mereu multe amintiri de dimineti chinuitoare si nopti nedormit. Anume ea a intermediat taclale, lecturi, procese de studiu, calatorii, rapoarte, certuri si impacari, descoperiri, pierderi, amintiri si contemplari.

Daca ar fi sa fac o cronologie a relatiei noastre agitate, as pozitiona inceputurile legaturii bolnavicioase dintre noi doua prin clasa a 7-a. Atunci, teoretic, autoritatea mamicai imi interzicea accesul la ea; nu ca am fi avut prea multa cafea in casa (din contra, ceaiurile au dominat si continua sa domine rafturile din dulapurile de bucatarie ale casei parintesti, spre marea mea insatisfactie). De maniera foarte practica, treceam de orice autoritate si imi incepeam ziua cu nesuletsuri (care acum mi se par inadmisibile si nedemne de inaltul titlu de “cafea”).

10247211_10205771659229789_4406615575486101404_nTin minte cum prin clasa a 9-a aveam o vesta verde cu buzunarele largi cat lopetile. Tare imi mai era draga! Acest fapt nu se datora moliciunii si caldurii ei, ci posibilitatii de a stoca in adancurile-i, cu mare nerusinare, boabe de cafea. Imi placea sa le sparg, cate doua-trei, si sa le scot toata vlaga! Erau uscate si aspre. Totusi, printre dintii mei, deveneau mai suculente decat boabele de struguri sau samburii de rodii.

Alea da vremuri! Au venit altele mai complicate … Acum nu ma mai multumesc cu rosul boabelor. Nu am ajuns la performanta marelui David Lynch, care da peste cap cate 20 de cesti pe zi, dar totusi ma descurc de minune cu 5 cafelute intr-o rutina cotidiana. Mari, mici, cu lapte sau fara, decofeinate sau nu, la pachet, pe terase jerpelite sau la mese cochete, nu conteaza! Importanta este o singura chestie – fara zahar! Apreciez la cafea brutalitatea gustului care te spala de orice himere mieroase.

Asa cum studiile despre cafea nu cad de acord asupra efectelor ei nete (ba din contra, se contrazic cu regularitate), nu sunt sigura daca o sa trebuiasca sa ii multumesc, la un moment dat, pentru longevitate, sau s-o injur pentru ca m-a bagat in pamant. Pana una-alta, ii aduc plecaciuni pentru felul in care a stiut sa se impuna, amara fiind … Sigur nu i-a fost usor!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s