Good boys. Goodbyes.

Toate reactiile incep cu ‘nu se poate, nu e adevarat!’, continua cu ‘tu glumesti?’, au la mijloc un ‘cu ce pot sa ajut?’ si se termina in acelasi ‘nu se poate, nu e adevarat!’. ‘Ghici despre ce e vorba?’ nu isi are rostul.

Astfel ataca vestea unui adio obligatriu – aici, acum, asa! Aduna prietenii, unul cate unul, in centrul ghemului de om care s-a dezlanat; a cazut si s-a spart in praf si pulbere stelara, in cenusa de pasare Phoenix, in pamant care la pamant se intoarce.

Tortsa nedorita trece din mana in mana – ‘transmite mai departe, eu nu mai pot!’. Si totusi, continui. Trebuie sa continui, ca asa stii de cuviinta. De fiecare daca cand ii faci si pe altii sa inteleaga condamnarea asta la adio, retraiesti cu aceeasi intensitate mizeria propriei condamnari.

Totul se intampla mult prea repede, ca in acel joc din copilarie in care ‘cartoafa fierbinte’ se arunca de la unul la altul. Curios cum, desi nu vroiai sa te arzi, ramaneai in cerc, cu toate simturile conectate. Erai constient ca va veni momentul cand bila de foc te va lovi, dar ramaneai acolo, mereu surprins de cum te-ai putut trezi cu ea in brate.

Vrei sa opresti frenezia asta – si tipi, si dai in dreapta si in stanga, si iti repeti ca nu se poate, ca e lipsit de sens, ca e mult prea devreme, ca nu el … pentru ca nu l-ai vazut demult, pentru ca tu chiar planificai sa ii faci o vizita, pentru ca inca nu si-a luat licenta, la urma urmei, si i se vor descoperi ‘documentele secrete’, adica casetele alea ‘interzise minorilor’.

De ce ai transmis mai departe non-sensul pe care l-ai auzit de la celalt capat al firului? Daca nu o faceai, sigur nu era adevarat! Acum ai dubii …

Manat de ele, iti iei bilet la prima ora. Trebuie sa te convingi ca ajungi acolo primul, ca sa anihilezi dosarele secrete. Esti sigur te va certa pentru asta cand va veti vedea, dar nu conteaza, tu trebuie sa te asiguri.

Inainte de plecare, ii mai scrii un mesaj pe Facebook, asa cum faceai de fiecare data cand aveai sau nu aveai ceva de spus. Si ii mai dai si un poke (cu el ai schimbat cele mai multe poke-uri). Da, nu a mai intrat de o zi in retea. Cat de mult urasti incertitudinea asta!

Te petrec, dragul meu, dar nu sunt sigura ca revederea voastra va aduce mai multa limpezime in gandurile tale.

P.S. : Good boys go to Heaven. Bad boys go to Moldova. Si cum se face ca acest big boy merge in ambele directii deodata?

13267821_10205056406328158_4736209465256463877_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s