Pachete, colete, kotlete … Torbe, branzeturi, muraturi, caraturi … Dulceturi, fineturi!

Ca multi alti studenti care au plecat de acasa sa cucereasca culmi academice prin tari straine, am avut o relatie amoroasa intensa cu genericul pachet de la mama … Daca bursa stravezie de 50 dolari (parca) nu prea era in stare sa linisteasca chioraitul din stomac, subventia asta de nadejde iti calma si cele mai nearticulate pofte.

Asa cum, in timpul anului scolar, Maria Mea nu prea punea osul la munci generatoare de kapika, pe de o parte, si nici nu accepta bani de la parinti, pachetele erau un supliment foarte binevenit la mueslile nefierte servite cu iaurt “Napolact” si un pic de miere la mic dejun, pranz si cina. Asta la inceput de cale … pe urma au urmat 2 veri in SUA care m-au imbogatit in asa hal incat incat … va dati seama ca totul s-a schimbat intre noi.

Deci, relatia dintre mine si el a fost una destul de previzibila, permisa fie-mi lipsa de recunostinta. Nu m-am gandit vreodata ca de la luna de miere si stabilitatea incantatoare de care am avut parte, o sa ajung sa imi cersesc divortul …

Si totusi, s-a intamplat, ca multe altele care se intampla cu timpul, pe neasteptate. Curios cum lucrurile care m-au facut sa il venerez, au fost exact cele pentru care l-am renegat, intr-un final.

Ca o adevarata fosta partenera, i-as avea multe de reprosat. O sa fiu draguta si o sa ma rezum doar la 3 vicii; cele mai reprezentative, cred eu … si dureroase pana in coloana vertebrala:

• Mare si labartat, greu de manipulat; atat de greu incat putine au fost ocaziile in care m-am descurcat singura cu el
• Vulnerabil, foarte dependent, niciodata singur! Nu stiu cum facea ca mereu era insotit de pungulite mai micute ca volum, dar la fel de grele
• Eterogen, instabil, mofturos, necesitand ingrijiri speciale – la rece, la intuneric, pe foc cat mai repede, etc.

d3fc4085734c59bb9c370b4dfadfada1Pare idilic, si daca stai sa analizezi dintr-o parte, te-ai putea gandi ‘ce nu i-a convenit femeii asteia?!’, dar sincera sa fiu, la un moment dat, placerea de a ma bucura de el o saptamana-doua nu a mai fost in stare sa compenseze supliciul fizic si psihologic la care ma supunea.

Asa, incet-incet am cautat metode de a ma indeparta … Desigur, cea mai eficienta a fost mutatul din Romania in Irlanda, unde unui pachet nu ii mai sunt suficiente 12 ore ca sa ajunga (abia de se descurca in 100 de ore, sincera sa fiu). Nu zic ca asta a rezolvat 100% problema … Drept dovata, va marturisesc ca sunt la Dublin de 1 an si 3 luni, timp in care ne-am vazut deja de 4 ori.

Nu stiu de ce ultima interactiune tare m-a mai provocat sa imi analizez sentimentele delicate pe care le am fata de fenomenul pachetului, in incercarea de a trage o linie intre noi. Trecand de la lamentarile lirice la o descriere mai practica a situatiei, trebuie sa va spun ca am cam fost singura vreo 10 zile, jumatatea plecata. Si aveam de primit ‘un pachetel’, asa ca m-am dus eu, curajoasa si infocata, la magazinul ‘Moldova’ sa-l ‘ridic’. 15 minute distanta de mers pe jos, zic iau geanta pe roti, trantesc totul acolo, si da-i bataie, numai bine in loc de alergatul de seara … Hmmm, trantit totul acolo a mai mers cum a mai mers, dar iata datul bataii … 27 de kile, dragii mei, 27 de kile de chin si placere anticipata. Si cum trageam eu asa, cu borboanele de sudoare alunecandu-mi zelos pe frunte, cu ochelarii curgandu-mi de pe nas tot mai in jos, cu mainile amortite si picioarele impleticite, zic ‘gata Domnule, pana aici a mers ostasul!’ Zic nu mai fac nicio concesie, aici s-a terminat relatia noastra de love-hate. Nu se mai discuta!

IMAG0197Si hotarata, am deschis eu usa casei; dupa care fermoarul gentii. A urmat ruptul scotch-ului, a pungulitelor si a ziarelor … Pe urma nu prea mai tin minte. Stiu ca m-a invaluit un miros proaspat de dulceata din petale de trandafir. Se inghesuia la nasul meu impreuna cu izul acela irepetabil de branza sarata. Am mers zombata la dulap, am luat un cutit si o lingurita – tot de ce aveam nevoie ca sa incep combinarea pripita a unor alimente absolut incompatibile. Curios cum ochelarii s-au rearanjat frumos la locul lor cand mi-am aruncat capul pe spate, in extazul produs de minunile care imi curgeau pe gat cu nemiluita.

De la sine inteles ca la locul lor au ramas ochelarii mei si pe parcursul urmatoarelor zile. De la sine inteles ca tot timpul o sa existe ceva de peste mari si tari, care sa ii tina pe nas. Si inca mai de la sine inteles ca timpul trecut folosit pentru a descrie relatia mea cu pachetul este total inoportun. Ar fi onorabil sa recunosc, la urma urmei, ca am pierdut lupta si daca nu ne recasatorim, o sa traim in concubinaj inca mult si bine.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s