Geneza Movoletei. Pe fata si pe dos, pe dos si pe fata.

… Iar daca ar fi, intr-o buna zi, sa caut un alt adapost pentru acest trup, ce as alege?

 Scoarta copacului? Siguranta si comfort. Oare as putea sta pe vecie in acelasi loc, tanjind dupa alte zari?

Piatra bisericii? Fermitate. Oare as fi in stare sa aud clopotele tanguindu-se fara incetare?

Iarba muntelui? Prospetime. Oare as avea puterea sa ingadui atata roua?

 Blana pisicii, pielea sarpelui, ceata orasului, sticla televizorului, plasticul cumparaturilor, praful drumului, fumul gunoaielor, aurul minelor?

 Daca ar fi de capul meu, m-as refugia la adapostul unei singure culori. Ca in frenezia sarbatorii hinduse Holi, as turna pe mine pulberea magica. O pulbere rece si misterioasa. Ar fi violeta. As fi mov. Mi-ar intra atat de mult pe sub piele, incat nu m-ati mai recunoaste. Ar trebui sa ma rebotezati. Mi-ati zice Movoleta. Mi-as intoarce si sufletul pe dos si pe fata, si iar pe dos, si iar pe fata, sa se patrunda de praful pretios. Poate ca asa, miracol purpuriu ar inmuguri in mine si n-as mai lancezi, niciodata.  Image

 Te trag si pe tine in pulberea salvatoare. Te iau la adapostul misterului mov si iti soptesc:

 “Te arunc in cuvinte mov de levantica si floare de colt, ca sa te ocrotesc.

Te cert cu cuvinte mov de ploaie deasa si rece, ca sa te purific.”

 Iar tu, in pielea ta sura de lup hamesit, tu ma chemi cu cuvinte mov de piatra sparta.

Te aud in cuvinte mov de cer insangerat.

Intr-o zi, voi face rost de cuvintele potrivite. Vor fi istovite si scurte.

Ne vom intalni in cenusa mov a aripilor mele. Dincolo de cuvinte.

As(h)

“Ce ai face, daca de maine nu ar trebui sa vii la munca?”

 Ce sa tot fac … Ma gandesc obsesiv la olarit, in ultima vreme. In cap mi se invarte fara ragaz roata. Obosita, fixez un ghem de lut pe ea, il rasucesc si raspund apasat: “As olari”.

 398040_10201022716109179_1344150520_nAs face vase vrute si nevrute. Le-as arde in lungi cuptoare, dupa care le-as darui. Vase de lut cu semne si fara, cu flori si fara, colorate si nu prea, incrustate si nu prea. De toate. Pe toate le-as da de pomana. A vinde lutul e ca si cum ti-ai vinde pamantul de sub picioare. Am zis eu si m-am gandit la cat de dor imi este de pamantul de acasa. Innoroiat si greu, zace pe sub frunze si iarba, in asteptarea victimelor. Pamant negru, dens. Burete de pamant, pamant-meduza.

 Noroi dupa noroi, ajung la glodul de la bunei. Glod generos, de drum de sat. Soseaua serpuieste sfioasa, pana cand se lasa inghitita. Mii de kilometri de lut, de vase si vise.

 “As face vase de lut ca sa nu le vand. As scrie pe ele. Scrijeleala in pamant, pe fata si pe dos.”

Unde este lumina?

Al doilea Paste altfel. Mai gol, mai plin de mine. Departe de ceea ce ma alina si ma intareste.

 “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi” – aud chemarea prin geamul larg deschis. Este ora 11:00 si ma duc sa iau lumina.

 Biserica este plina de oameni cuminti, prinsi in scaune reci. Asteptare smerita. Din difuzoare pana adanc in calcaie patrunde muzica pascala. Inauntru oftat, tuse, scartait de voci, trosnet de oase. Suspans.

 10154302_10204193678021245_1643099429111826_n

Este 12:00. Am iesit cu totii afata. 5 preoti in intuneric. “Totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor” coboara peste multime. Imi picura ceara pe degete si ma frige. Simt cum pielea de sub pojghita subtire imi este inclestata si rece. Aplec lumanarea si las lumina sa curga.

 “Hristos a Inviat!“. Circulatia a fost inchisa. Cate 2 politisti la fiecare capat de strada. Oameni pe sinele de tramvai, oameni in statii, oameni cu lumanari pe la ferestre. Etajul 5, etajul 8 si etajul 10 – unicele care orbecaiesc; celelalte toate sunt aliniate intr-o perfecta asimetrie a lumanarilor. Acum, Slujba Sfintei Liturghii de Pasti si de la balconul tau!

In stinga mea, Alice se clatina. “Alice, ce ai?” strigat visceral de mama. Alice nu da ascultare nici celor 5 preoti, nici unei singure mame. “Alice, hei, trezeste-te.” Fata se agita si se topeste ca lumanarea din mana mea. Multimea priveste cu neincredere si ingrijorare spre mama si fiica. Sunt exilate in biserica, unde vor avea parte de tratamente cu agheasma si busuioc.

Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat” timp de o ora. La 1 fix: “Slujba Sfintei Liturghii va avea loc maine dimineata la 10”. Impersonal, rece.  Multimea asteapta ceva, inca ceva. O predica, un cuvant neregizat. Nu va fi sa se intample. Soborul de preoti e gata sa intre in biserica si sa se izoleze intru a serba. Par tristi si obositi, nu stiu de ce. Oameni mai siguri decat ei ca Taina Invierii s-a savarsit le ating cu evlavie hainele si isi fac smeriti semnul crucii.

Mi se pare ca am venit cu mai multa lumina decat lumina pe care o am la plecare. Doua lumanari au ars intre timp, iar eu ma tot intreb pe unde s-a risipit lumina.

The greatest WordPress.com site in all the land!